Faust

Cumpara bilete
PreviousMartie 2026
Lu
Ma
Mi
Jo
Vi
Sa
Du

 

FAUST - Charles Gounod

Operă în cinci acte, în franceză cu subtitrări în maghiară, engleză și franceză

Durata reprezentației: 3 ore și 40 de minute, cu 2 pauze.

 

Opera mare în stil francez a lui Gounod a fost un element indispensabil al repertoriului oricărei companii de operă care se respectă și rămâne printre cele mai frecvent interpretate opere până în zilele noastre. Scopul compozitorului nu a fost o adaptare operatică a capodoperei lui Goethe. Născut din libretul lui Jules Barbier și Michel Carré, a fost un dramă parfumată și fumurie, condimentată cu elemente de romanță și groază, precum și cu motive gotice: o poveste de dragoste, supranatural, religie și eterna bătălie împotriva puterilor satanice.

 

Sinopsis

Locație: Germania
Perioadă: Secolul al XVI-lea

 

Actul 1

Cabinetul lui Faust

Faust, un savant îmbătrânit, hotărăște că studiile sale nu au dus la nimic și că doar l-au făcut să piardă din viață și dragoste („Rien! En vain j'interroge”). Încercă să se sinucidă (de două ori) cu otravă, dar se oprește de fiecare dată când aude un cor. Îl blesteamă pe speranță și pe credință și cere îndrumare infernală. Méphistophélès apare (duet: „Me voici”) și, cu o imagine tentantă a Margueritei la roata ei de tors, îl convinge pe Faust să cumpere serviciile lui Méphistophélès pe Pământ în schimbul serviciilor lui Faust în Iad. Cupa de otravă a lui Faust este transformată magic într-un elixir al tinereții, făcând din doctorul bătrân un tânăr frumos; cei doi însoțitori ciudați pornesc apoi în lume.

 

Actul 2

La porțile orașului

Un cor de studenți, soldați și săteni cântă o melodie de băut („Vin ou Bière”). Valentin, plecând la război cu prietenul său Wagner, încredințează grija surorii sale Marguerite prietenului său tânăr Siebel („O sainte médaille ... Avant de quitter ces lieux”). Méphistophélès apare, oferă vin mulțimii și cântă o melodie vibrantă și irreverențioasă despre vițelul de aur („Le veau d'or”). Méphistophélès prezice că Wagner nu se va întoarce de la război și o denigrează pe Marguerite; Valentin încearcă să-l lovească cu sabia, care se sfărâmă în aer. Valentin și prietenii folosesc hilturile în formă de cruce ale săbiilor lor pentru a se apăra de ceea ce știu acum că este o putere infernală (chorus: „De l'enfer”). Méphistophélès este alăturat de Faust și săteni într-un vals („Ainsi que la brise légère”). Marguerite apare, iar Faust își declară admirația, dar ea refuză brațul lui Faust din modestie, o calitate care îl face să o iubească și mai mult.

 

Actul 3

Grădina Margueritei

Băiatul îndrăgostit Siebel lasă un buchet pentru Marguerite („Faites-lui mes aveux”). Faust trimite pe Méphistophélès în căutarea unui cadou pentru Marguerite și cântă o cavatină („Salut, demeure chaste et pure”) idealizând-o pe Marguerite ca o pură fiică a naturii. Méphistophélès aduce o cutie decorată care conține bijuterii exquisite și o oglindă de mână, lăsând-o pe pragul Margueritei, lângă florile lui Siebel. Marguerite intră, contemplând întâlnirea ei cu Faust la porțile orașului, și cântă o baladă melancolică despre Regele Thule („Il était un roi de Thulé”). Marthe, vecina Margueritei, observă bijuteriile și spune că trebuie să fie de la un admirator. Marguerite își pune bijuteriile și este captivata de cum îi amplifică frumusețea, cântând în celebra arie, Cântecul bijuteriilor („Oh dieu! Que de bijoux ... Ah! je ris de me voir si belle en ce miroir”). Méphistophélès și Faust se alătură femeilor din grădină și le fac curte. Marguerite îi permite lui Faust să o sărute („Laisse-moi, laisse-moi contempler ton visage”), dar apoi îi cere să plece. Ea cântă la fereastra ei pentru întoarcerea sa rapidă, iar Faust, ascultând, se întoarce la ea. Sub privirea vigilentă și râsul malefic al lui Méphistophélès, este clar că seducția Margueritei de către Faust va avea succes.

 

Actul 4

Camera Margueritei / O piață publică în afara casei ei / O catedrală

[Notă: Scenele din actul 4 sunt uneori prezentate într-o ordine diferită, iar porțiuni sunt uneori scurtate sau tăiate în reprezentație.] După ce a fost făcută însărcinată și aparent abandonată de Faust, Marguerite a născut și este un paria social. Ea cântă o arie la roata ei de tors („Il ne revient pas”). Siebel stă alături de ea. Scena se mută în piața din fața casei Margueritei. Compania lui Valentin se întoarce de la război cu o marș militar („Déposons les armes” și „Gloire immortelle de nos aïeux”, celebrul „cântec al soldaților”). Siebel îi cere lui Valentin să o ierte pe Marguerite. Valentin se grăbește către căsuța ei. În timp ce el este înăuntru, Faust și Méphistophélès apar, iar Méphistophélès, știind că Marguerite nu este acolo singură, cântă o serenadă burlescă și batjocoritoare sub fereastra Margueritei („Vous qui faites l'endormie”). Valentin se lasă atras și iese din căsuță, acum știind că Faust i-a stricat sora. Cei doi bărbați se luptă, dar Faust ezită să-l rănească pe fratele femeii pe care o adoră. Méphistophélès blochează sabia lui Valentin, permițându-i lui Faust să înfinge lovitura fatală. Cu ultimul său suflu, Valentin o învinovățește pe Marguerite pentru moartea sa și o condamnă la Iad în fața cetățenilor adunați („Ecoute-moi bien Marguerite”). Marguerite se duce la biserică și încearcă să se roage acolo, dar este oprită mai întâi de sadicul Méphistophélès și apoi de un cor de diavoli. Își termină rugăciunea, dar leșină când este blestemată din nou de Méphistophélès.

 

Actul 5

Munții Harz în Noaptea de Walpurgis / O peșteră / Interiorul unei închisori

Méphistophélès și Faust sunt înconjurați de vrăjitoare („Un, deux et trois”). Faust este transportat într-o peșteră a reginelor și curtezanelor, iar Méphistophélès promite să-i ofere lui Faust dragostea celor mai mari și mai frumoase femei din istorie. Un balet orgiastic sugerează petrecerea care continuă pe tot parcursul nopții. Pe măsură ce se apropie zori, Faust vede o viziune a Margueritei și o cheamă. Méphistophélès îl ajută pe Faust să intre în închisoare, unde Marguerite este ținută pentru că și-a ucis copilul. Ei cântă un duet de dragoste („Oui, c'est toi que j'aime”). Méphistophélès afirmă că doar o mână muritoare poate elibera Marguerita de soarta ei, iar Faust oferă să o salveze de spânzurătoare, dar ea preferă să-și încredințeze soarta lui Dumnezeu și îngerilor săi („Anges purs, anges radieux”). La final, ea reîntâlnește iar sufletul lui Faust.

Program si distributie

Dirijor: János Kovács

Faust: Andrei Danilov

Méphistophélès: Péter Kálmán, Gábor Bretz

Valentin: Zsolt Haja

Wagner: Máté Fülep

Marguerite: Orsolya Sáfár, Ildikó Megyimórecz

Siebel: Zsófia Kálnay

Marthe: Bernadett Wiedemann

Cu Orchestra și Corul Operei de Stat Maghiare

Compozitor: Charles Gounod

Libret bazat pe opera lui Johann Wolfgang von Goethe de Jules Barbier, Michel Carré

Regizor: Michał Znaniecki

Designer de costume: Luigi Scoglio

Designer de scenă asistent: Alejandro Contreras Cortés

Designer de costume: Ana Ramos Aguayo

Designer de lumină și proiecție: Bogumił Palewicz

Coregraf: Marianna Venekei

Dramaturg, traducător în limba maghiară: Judit Kenesey

Traducere în engleză de Arthur Roger Crane

Director de cor: Gábor Csiki

Opera de Stat Maghiară

INFORMAȚII ÎN CAZUL CA NU MAI SUNT LOCURI LIBERE!

Dacă toate locurile sunt epuizate pentru ora selectată, dar tot doriți să vedeți producția în acea zi,  84 dintre locurile în picioare la pret foarte accesibil vor fi puse in vanzare cu 2 ore înainte de începerea spectacolului, cu care puteți vizita galeria la la etajul 3.

Biletele pot fi achiziționate de la casa de bilete a Operei. Dorim să vă atragem atenția asupra faptului că scena poate fi văzută doar într-o măsură limitată de pe locurile în picioare și de pe scaunele laterale, dar, în același timp, urmărirea spectacolului este susținută și de difuzarea televiziunii la fața locului.

Attila Nagy
© Pályi Zsófia, Rákossy Péter
Evenimente asociate