Maria Stuarda

Operă în trei acte, în italiană, cu subtitrări în maghiară, engleză și italiană

Durata spectacolului: 3 ore și 20 de minute, cu 1 pauză.

Sinopsis

Locație: Palatul Westminster, Londra și Castelul Fotheringhay, Northamptonshire, Anglia.
Perioadă: Anul 1587.

Actul 1

Scena 1: Curtea Elisabetei de la Westminster

Lordii și Doamnele Curții intră după un turneu pentru a onora ambasadorul francez, care a adus o propunere de căsătorie pentru regina Elisabeta din partea Delfinului François. Aceștia își exprimă bucuria când Elisabeta intră. Ea ia în considerare propunerea, care ar crea o alianță cu Franța, dar ezită să renunțe la libertatea ei și, de asemenea, să o grațieze pe verișoara ei, Maria Stuart, fosta regină a Scoției, pe care a închis-o din cauza mai multor comploturi împotriva tronului ei (Cavatina: Ahi! quando all'ara scórgemi / "Ah! când la altar o dragoste castă din cer mă alege"). Elisabeta își exprimă incertitudinea, în timp ce Talbot și curtenii imploră pentru viața Mariei (Cabaletta: Ah! dal Ciel discenda un raggio / "Ah! să coboare un raze din cer").

Chiar când Elisabeta întreabă unde este Leicester, el intră, iar Elisabeta îi spune să-l informeze pe ambasadorul francez că va accepta să se căsătorească cu François. El nu arată semne de gelozie, iar regina își dă seama că are o rivală.

Rămânând singur cu Leicester, Talbot îi dezvăluie că s-a întors de la Fotheringhay și îi dă o scrisoare și un portret miniatural al Mariei. Cu bucurie, Leicester își amintește dragostea sa pentru Maria (Aria lui Leicester, apoi duet cu Talbot: Ah! rimiro il bel sembiante / "Ah! Din nou îi văd fața frumoasă"). Talbot întreabă ce intenționează să facă, iar Leicester jură că va încerca să o elibereze din închisoare (Vuò liberarla! Vuò liberarla! / "Vreau să o eliberez").

Talbot pleacă și, pe când Leicester se pregătește să facă același lucru, Elisabeta intră. Cunoscând clar ce s-a întâmplat între cei doi bărbați, ea îl întreabă, cere informații despre o scrisoare de la Maria și apoi cere să o vadă. Cu reticență, Leicester o predă, menționând că Maria a cerut o întâlnire cu verișoara ei și îl imploră pe regină să fie de acord. De asemenea, la întrebările ei, el mărturisește dragostea sa pentru Maria (Duetul lui Leicester și Elisabeta: Era d'amor l'immagine / "Ea era imaginea iubirii"). Spunându-i că Elisabeta poate participa la o partidă de vânătoare pe proprietățile unde Maria este închisă, ea acceptă întâlnirea, deși cu răzbunare în minte (Cabaletta la duet: Sul crin la rivale la man mi stendea / "Deasupra capului meu rivală îmi întindea mâna").

Scena 2: Castelul Fotheringhay

[În multe reprezentații moderne, această scenă se numește Actul 2, cu actul final devenind Actul 3. Scholar-ul Donizetti, William Ashbrook, în Grove Dictionary, notează că opera este "în două sau trei acte".]

Maria reflectează asupra tinereții sale în Franța cu însoțitoarea sa, Anna (Cavatina: Oh nube! che lieve per l'aria ti aggiri / "Oh, nor! care rătăcește ușor pe briză"). Se aud sunetele unei vânători regale, iar, auzind vânătorii strigând că regina este aproape, Maria își exprimă disgustul (Cabaletta: Nella pace del mesto reposo / "În pacea tristei mele retrageri, ea m-ar afecta cu o nouă teroare"). Spre surprinderea ei, Leicester se apropie și o avertizează pe Maria de sosirea iminentă a Elisabetei, sfătuind-o să se comporte umil față de regină, care este apoi descurajată (Duet: Da tutti abbandonata / "Părăsită de toți... inima mea nu cunoaște speranță"). Dar asigurând-o pe Maria că va face tot ce este necesar pentru a-i obține libertatea, Leicester o părăsește pentru a se întâlni cu Elisabeta. Apoi încearcă să o implore pe regină pentru îngăduință.

Când Maria este adusă de Talbot, Elisabeta reacționează cu ostilitate (È sempre la stessa: superba, orgogliosa / "Ea este mereu aceeași: mândră, arogantă") și, după ce fiecare personaj își exprimă sentimentele, Maria se apropie și se închină în fața reginei (Aria: Morta al mondo, ah! morta al trono / "Moartă pentru lume și moartă pentru tron... vin să cer iertarea ta"). Confruntarea devine rapid ostilă. Elisabeta o acuză pe Maria că și-a ucis soțul, Lord Darnley, precum și de acte de trădare și de debauchery, în timp ce Leicester încearcă să calmeze ambele părți. Lovită de acuzațiile false ale Elisabetei, Maria o numește Figlia impura di Bolena ("Fiica impură a lui Boleyn") și continuă cu ultima insultă: Profanato è il soglio inglese, vil bastarda, dal tuo piè! ("Tronul englez este pătat, vile bastard, de piciorul tău"). Elisabeta este oripilată și cere gardienilor să o ducă pe Maria, declarând "Secera care te așteaptă îți va arăta răzbunarea mea". Maria este returnată în captivitate.

Actul 2

Scena 1: O cameră în apartamentele Elisabetei

Cecil intră cu ordinul de execuție și încearcă să o convingă să-l semneze. În timp ce ezită, Elisabeta reflectează asupra situației (Aria: Quella vita a me funesta / "Acea viață, atât de amenințătoare pentru mine"). Cecil o îndeamnă să-l semneze "astfel încât fiecare conducător să știe cum să te ierte pentru aceasta" și, pe când este pe cale să o facă, Leicester sosește. Văzându-l, Elisabeta exclamă "grăbești execuția" și semnează ordinul de execuție. Leicester imploră pentru milă, Elisabeta respinge rugămintea, iar Cecil o îndeamnă să rămână fermă (Trio: Deh! per pietà sospendi l'estremo colpo almeno / "Vai! Din milă, amână lovitura finală, măcar pentru puțin"). Confruntarea se încheie cu Elisabeta rămânând fermă în ciuda acuzațiilor de cruzime ale lui Leicester; îi ordonă să fie martor la execuția Mariei.

Scena 2: Camera Mariei

Maria reflectează asupra soartei sale și a lui Leicester: "Am adus nenorocire tuturor". Talbot și Cecil intră, iar Cecil îi spune Mariei că deține ordinul său de execuție. După ce Cecil părăsește camera, Talbot o informează că lui Leicester i s-a ordonat să fie martor la execuția ei. Fără speranță, Maria își imaginează că fantoma lui Lord Darnley este în cameră cu ea, în timp ce Talbot îi oferă confort (Duet: Quando di luce rosea il giorno a me splendea / "Când cu lumina zorilor viața mea strălucea"). Totuși, Talbot o presează în legătură cu "o ultimă păcat": "uniunea" ei cu Babington, la care ea răspunde inițial "Ah! fii tăcut; a fost o eroare fatală", dar, când el insistă, adaugă că "murind inima mea va fi liberă".

Actul 3

Cecil o avertizează pe Elisabeta că ora execuției se apropie, iar ea își reafirmă decizia de a o executa. Sărbătoarea începe, iar Leicester sosește pentru a o implora pe regină să renunțe la sentința de moarte. Când regele francez își dă seama că Elisabeta a hotărât să o execute, cererile lui Leicester sunt respinse. Când Elisabeta își dă seama că a luat o decizie greșită, îi cere lui Leicester să nu părăsească curtea și să-l ierte pentru faptele sale, dar el cere să o protejeze pe Maria.

Când Elisabeta intră în cameră, ea se confruntă cu Maria, pe care o găsește calmă. Când Maria își dă seama că ordonă o grație, Elisabeta întreabă cu dispreț: "Cu ce drept? De ce să continui să o salvezi?" Aceasta generează o ultimă luptă verbală între cele două femei.

Elisabeta își încheie decizia de a nu o executa pe Maria, dar Maria răspunde: "Vreau o moarte demnă și accept responsabilitatea". La final, Leicester îi cere lui Maria să fugă împreună, dar Maria refuză, dorind să moară cu demnitate, astfel punând capăt conflictului.

Program si distributie

Conductor: Martin Rajna, Kálmán Szennai

Maria Stuarda: Klára Kolonits

Elisabetta: Gabriella Balga

Anna Kennedy: Melinda Heiter

Robert Dudley: Juraj Hollý

Lord Guglielmo Cecil: Norbert Balázs

Giorgio Talbot: István Kovács

Un herald: student al studioului de operă

Cu Orchestra și Corul Operei de Stat Maghiare